PropertyValue
rdfs:label
  • Alban
  • Alban
  • Alban
rdfs:comment
  • Alban was a wight ruler in Maztica.
  • >"Oh, it's you! I wasn't sure you'd escape those annoying little creatures. Of course they wouldn't bother me, but here's a hint: metal armor is fireproof, but a charge attack will take care of them." —Alban Alban (バンジェル=グリマーチョ or Banjeru in Japanese) is a dragon from Artisans who is imprisoned in Dark Hollow. When Spyro rescues him, Alban gives him advice on how to deal with enemies wielding metal armor.
  • Alban ( API : /al.bɑ̃/ ) 1. * Prénom masculin. * banal * Albane (féminin d’Alban)
  • According to Bede's Ecclesiastical History, I.vii and xviii, Alban was a pagan living at Verulamium (modern day St Albans, England}, who converted to Christianity, and was executed by beheading on a hill above the Roman settlement of Verulamium. St. Albans Abbey at St Albans, Hertfordshire, England was later founded near this site. A cult connected with Alban was already in existence in the 6th century, for Bede quotes a line from one of the Carmina of Venantius Fortunatus, Albanum egregium fæcunda Britannia profert ("Fruitful Britain holy Alban yields").
  • Acest Alban, fiind încă păgân, pe vremea când nemiloşi împăraţi se ridicau cu cruzime împotriva creştinilor, a adăpostit în casa lui pe un anume preot, care fugea de asupritorii săi. Văzându-l mereu pe acesta priveghiând şi rugându-se neîncetat, îndată Harul Duhului Sfânt străluci şi asupra lui Alban, şi el începu să-i urmeze preotului în credinţă şi evlavie; şi împărtăşindu-se cu râvnă de sfintele învăţături, lepădă întunericul idolatriei şi îmbrăţişă cu toată inima credinţa creştină. Pe scurt, aproape toţi oamenii din oraş se aflau acolo, iar în cetate rămăsese numai judecătorul singur.
owl:sameAs
Attack
  • Unknown
dcterms:subject
dbkwik:christianity/property/wikiPageUsesTemplate
dbkwik:forgotten-realms/property/wikiPageUsesTemplate
dbkwik:forgottenrealms/property/wikiPageUsesTemplate
dbkwik:kriollatino/property/wikiPageUsesTemplate
dbkwik:kvortaro/property/wikiPageUsesTemplate
dbkwik:religion/property/wikiPageUsesTemplate
Appearances
Name
  • Alban
Ethnicity
dbkwik:spyro/property/wikiPageUsesTemplate
Species
Home
Homeworld
Gender
  • Male
Race
  • Wight, formerly human
abstract
  • Alban was a wight ruler in Maztica.
  • >"Oh, it's you! I wasn't sure you'd escape those annoying little creatures. Of course they wouldn't bother me, but here's a hint: metal armor is fireproof, but a charge attack will take care of them." —Alban Alban (バンジェル=グリマーチョ or Banjeru in Japanese) is a dragon from Artisans who is imprisoned in Dark Hollow. When Spyro rescues him, Alban gives him advice on how to deal with enemies wielding metal armor.
  • Alban ( API : /al.bɑ̃/ ) 1. * Prénom masculin. * banal * Albane (féminin d’Alban)
  • According to Bede's Ecclesiastical History, I.vii and xviii, Alban was a pagan living at Verulamium (modern day St Albans, England}, who converted to Christianity, and was executed by beheading on a hill above the Roman settlement of Verulamium. St. Albans Abbey at St Albans, Hertfordshire, England was later founded near this site. The date of the execution is best left to the Venerable Bede: "when the cruel Emperors first published their edicts against the Christians" in other words, sometime prior to Christianity becoming an officially tolerated religion of the Roman Empire under Emperor Constantine in 324, when local Christians were persecuted by the Romans. Alban sheltered a Christian priest, (Geoffrey of Monmouth's later interpolation giving his name as "Amphibalus," the name for a cloak) in his home, and was converted and baptised by him. When the "impious prince" (as Bede has it) sent Roman soldiers to Alban's house to look for the priest, Alban exchanged cloaks with the priest and was arrested in his stead. Alban was taken before the magistrate, where he avowed his new Christian faith and was condemned for it. He was beheaded on the spot where St. Alban's Cathedral now stands. A cult connected with Alban was already in existence in the 6th century, for Bede quotes a line from one of the Carmina of Venantius Fortunatus, Albanum egregium fæcunda Britannia profert ("Fruitful Britain holy Alban yields"). Bede tells several legends associated with the story of Alban's execution. On his way to the execution, Alban had to cross a river, and finding the bridge full of people, he made the waters part and crossed over on dry land. And the executioner was so impressed with Alban's faith that he also converted to Christianity on the spot, and refused to kill him. Another executioner was quickly found (whose eyes dropped out of his head when he did the deed), and the first was killed after Alban, becoming the second British martyr for Christ. Some details added to St. Alban's tradition come from confusing him with another St. Alban, or Albinus, who was martyred at Mainz.
  • Acest Alban, fiind încă păgân, pe vremea când nemiloşi împăraţi se ridicau cu cruzime împotriva creştinilor, a adăpostit în casa lui pe un anume preot, care fugea de asupritorii săi. Văzându-l mereu pe acesta priveghiând şi rugându-se neîncetat, îndată Harul Duhului Sfânt străluci şi asupra lui Alban, şi el începu să-i urmeze preotului în credinţă şi evlavie; şi împărtăşindu-se cu râvnă de sfintele învăţături, lepădă întunericul idolatriei şi îmbrăţişă cu toată inima credinţa creştină. După câteva zile pline de pace, auzind judecătorul cel rău vestea că preotul se adăposteşte în casa lui Alban, îşi trimise slujitorii să-l prindă şi să-l aducă la el. Sosind aceştia în faţa casei, Alban ieşi deîndată înaintea lor îmbrăcat în hainele preoţeşti ale părintelui şi învăţătorului său, şi se dădu pe sine lor în locul aceluia. Când judecătorul, care se afla în templul păgân, jertfind idolilor, îl văzu pe Alban şi auzi cum el însuşi se predase în mâinile ostaşilor, primejduindu-şi viaţa pentru a-l salva pe oaspetele său, se mânie amarnic şi porunci să fie adus înaintea idolilor, zicându-i: "Pentru că ai ales să ascunzi şi să protejezi un rebel şi un hulitor, în loc să-l dai în mâinile ostaşilor, spre a fi pedepsit pentru dispreţul său faţă de zei, vei primi tu însuţi întreaga pedeapsă care i se cuvine lui, dacă nu te vei închina zeilor noştri." Dar Sfântul Alban, care de bunăvoie se declarase creştin în faţa asupritorilor, nu se sperie deloc de ameninţările judecătorului, ci îmbrăcând platoşa luptei celei duhovniceşti, răspunse răspicat că nu se va supune poruncii. Atunci judecătorul îl întrebă: "Din ce familie şi din ce neam eşti tu?" "Ce te priveşte pe tine, de unde vin şi care-mi este neamul? Dacă vrei să auzi adevărul despre credinţa mea, află că sunt acum creştin şi respect învăţătura creştină." "Te întreb cum te cheamă, spune-mi degrabă!" "Mă cheamă Alban, şi cred şi mă închin Dumnezeului celui viu şi adevărat, Care a creat toate cele ce sunt." La acestea, judecătorul, fierbând de mânie, izbucni: "Dacă vrei să te bucuri de fericirea vieţii veşnice, nu întârzia să aduci jertfă zeilor celor mari!" "Aceste jertfe închinate diavolilor nu aduc nici folos, nici împlinirea cererilor celor care se roagă. Dimpotrivă, oricine oferă aceste jertfe îşi atrage asupra lui osânda veşnică." Judecătorul, auzind aceste cuvinte, se înfurie nespus, şi porunci ca Sfântul Mărturisitor al lui Dumnezeu să fie chinuit de călăi, socotind că astfel îi va sfărâma neclintirea în credinţă. Dar Sfântul chinuit fiind, pe toate le îndură cu răbdare, sau mai degrabă cu bucurie, de dragul Domnului. Când judecătorul văzu că nu-l poate învinge prin torturi, spre a-l face să lepede de Hristos, porunci să fie omorât. Pe drumul spre locul de execuţie, Alban ajunse la un râu, care curgea năvalnic între zidul oraşului şi arena unde urma să fie executat. Acolo văzu o mulţime mare de oameni, şi bărbaţi şi femei, de toate vârstele şi de toate rangurile, care se adunaseră negreşit datorită unei rânduieli dumnezeieşti, spre a asista la vărsarea sângelui unui mucenic; aceştia toţi într-atâta se îngrămădiseră ca să treacă pe puntea de peste râul amintit, încât Alban şi însoţitorii săi nu mai găsiră loc de trecere pe lângă ei. Pe scurt, aproape toţi oamenii din oraş se aflau acolo, iar în cetate rămăsese numai judecătorul singur. Sf. Alban, aşadar, simţind o adâncă şi arzătoare dorinţă de a ajunge mai repede la locul muceniciei, îşi făcu loc spre pârâu, şi numai ce îşi înălţă ochii spre cer, că apa pârâului se despărţi în două, lăsându-i un loc uscat de trecere. Dintre toţi, numai călăul căruia i se poruncise să-l ucidă cu sabia văzu aceasta, şi călăuzit fiind de Duhul Sfânt, alergă să-l întâmpine la locul de execuţie. Dar odată ajuns acolo, îşi aruncă sabia înaintea Sfântului Alban, căzu la picioarele lui, şi îl imploră să-i îngăduie să sufere alături de el, sau, dacă s-ar putea, în locul lui. Astfel deveni dintr-un asupritor un frate de credinţă, şi pentru că ceilalţi călăi ezitau să ridice sabia care zăcea la pământ, Sfântul Alban, însoţit de întreaga mulţime, se urcă pe un deal aflat la vreo 500 de paşi de acel loc, şi care era împodobit cu tot felul de flori, coborând lin spre o minunată câmpie, vrednică prin frumuseţea ei de a fi locul de martiriu al unui mucenic. Pe culmea acestui deal, Sfântul Alban se rugă lui Dumnezeu să-i trimită puţină apă, şi îndată un izvor curat ţâşni sub picioarele sale, încredinţându-i pe toţi cei de faţă că şi râul cel mare din vale îşi despărţise apele tot printr-o minune datorată rugăciunilor mucenicului. În acest loc, viteazul mucenic fu lovit de moarte, şi prin aceasta primi cununa vieţii pe care Dumnezeu a făgăduit-o tuturor celor ce Îl iubesc pe El. Dar cel ce îi dădu lovitura nu apucă să triumfe deasupra morţii mucenicului, căci îndată ochii îi căzură din orbite jos pe pământ odată cu binecuvântatul cap al Mucenicului. Tot atunci fu ucis ostaşul care se rugase să sufere alături de Alban, refuzând să-l rănească, şi care, deşi nu se înnoise prin botez, totuşi fu curăţit prin vărsarea propriului sânge, şi se învrednici să intre în Împărătia Cerurilor. Atunci judecătorul, covârşit de puterea atâtor minuni dumnezeieşti, porunci ca prigoana să se încheie îndată, începând să cinstească el însuşi mucenicia sfinţilor. Sfântul Alban a primit moartea mucenicească pe data de 22 iunie, în apropierea oraşului Verulamium, unde mai târziu, în vremuri de pace pentru creştini, a fost înălţată o frumoasă biserică. Multe minuni şi vindecări se petrec în acel loc prin rugăciunile Mucenicului până în zilele noastre. Tot în aceeaşi prigoană au primit moarte mucenicească Sfinţii Aaron şi Iuliu, cetăţeni ai oraşului Chester, şi mulţi alţi creştini, atât bărbaţi, cât şi femei, care răbdând chinuri amarnice, fiindu-le smulse mădularele cu o cruzime nemaiauzită, şi-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu şi au primit răsplata Împărăţiei Cerurilor.